Toată lumea îl știe pe Cătălin Ștefănescu în calitatea sa de prezentator al emisiunii Garantat 100%. Puțini îl știu din rubrica săptămânală din Dilema Veche. Și mai puțini știu că de la trei ani vine adesea la Sibiu, iar din 22 de ediții ale Festivalului Internațional de Teatru a ratat doar trei.
Reporter: Să fie vreo zece ani de când te văd cu-n rucsac în spate umblând prin oraș, la diferite spectacole în festival. Nu te-ai plictisit? Câte spectacole vezi pe zi?
Cătălin Ștefănescu: O dată că nu m-am plictisit, pe de altă parte vin la Sibiu de când eram foarte mic. Am avut aici niște rubedenii la care am ținut foarte tare, între timp s-au prăpădit, a rămas fiica lor care acum e în Australia, verișoara mea, și aș zice că e rubedenia mea favorită. Sunt veteran al acestui oraș, vin de când eram foarte mic, de pe la 3-4 ani, mi-am făcut vacanțele aici, e unul dintre orașele care-mi sunt foarte dragi. Ca să-ți răspund direct la întrebare, de exemplu anul acesta am văzut foarte puține spectacole pentru că-am avut foarte mult de lucru. Dacă ar fi după mine m-aș duce la cât mai multe. Într-un festival e foarte greu să conservi starea pe care o ai atunci când vezi un spectacol, în mod obișnuit, într-o seară. În festival vezi mult, trebuie să te obișnuiești cu starea, trebuie să începi să faci niște diferențe între spectacole, nu e foarte ușor să vezi patru sau cinci spectacole pe zi. Eu nu pot să fac lucrul ăsta. Dacă văd două pentru mine e mult. Dar am văzut două spectacole în tot festivalul de anul acesta absolut senzaționale, dintre care unul cred că e un spectacol istoric.
Rep.: Cum e să lucrezi la Sibiu? Cum ai ajuns să faci parte din echipa festivalului?
C. Ș.: Am ajuns să fac parte în felul următor: acum 22 de ani, când a început festivalul, împreună cu câțiva colegi eram la un seminar pentru tineri critici de teatru, aici la Sibiu, așa l-am cunoscut pe Constantin Chiriac – festivalul se ținea la ceea ce era pe atunci Casa de Cultură a Studenților, Constantin Chiriac a fost extrem de curajos când a început povestea asta și uite că s-a întâmplat în ani festivalul – așa am început povestea și uite că din ăștia 22 de ani cred că am lipsit doi sau trei.
Rep.: Ai fost bolnav?
C. Ș.: Fie n-am fost în țară, fie n-am putut să vin din motive obiective.
Rep.: Toată lumea are tendința de a lăuda Sibiul, mai ales în festival. Ai ceva amintiri neplăcute din Sibiu?
C. Ș.: Evident că am amintiri neplăcute din Sibiu! Spun asta cu toată deschiderea. Un festival de dimensiunile astea nu poate să fie un desen perfect. Sunt locuri unde poți să te enervezi foarte tare, sunt lucruri care te pot deranja, sunt lucruri care nu-ți plac pur și simplu, dar e firesc să fie așa. Pot să spun cu o serioasă satisfacție că, în ceea ce mă privește, comunicarea cu oamenii care fac festivalul ăsta, cu Constantin Chiriac însuși, este o comunicare foarte deschisă. Dacă am ceva de spus nu mă feresc. Și invers e la fel. Să comunici normal e un lucru foarte important. Dincolo de dimensiunile festivalului, sunt oameni cărora unele lucruri le plac și altele nu le plac. I-aș putea contrazice absolut oricând pe cei care spun că festivalul ăsta nu înseamnă absolut nimic pentru Sibiu.
Rep.: Dar nu spun doar atât. Și că se sifonează bani publici, că se aduce circ ieftin, că se...
C. Ș.: Respect orice opinie. Câtă vreme opinia aia nu e una răuvoitoare și una agresivă. Până la proba contrarie, festivalul ăsta înseamnă enorm pentru comunitate, chiar pentru România, nu doar pentru Sibiu. Cel mai important lucru sau ce apreciez eu cel mai tare este faptul că festivalul e foarte deschis. Poți să spui lucruri aici, ceea ce nu se întâmplă în alte părți. Adică are chiar un gust dezvoltat pentru temele controversate, pentru lucrurile mai complicate, pentru lucruri pe care nu le spui chiar cu tot glasul în public... Lași la o parte lucrurile despre care vorbește toată lumea, cum se face selecția, că ne plac sau nu spectacolele, lași tot la o parte și dedesubtul lor este deschiderea extraordinară, iar faptul că este atât de deschis spune ceva despre gândul care stă la baza lui: teatrul este o artă a comunității care nu e deloc o artă comodă. Teatrul este o artă vie care spune lucruri despre comunitate. Faptul că aici se spun lucruri interesante, că pot să monteze regizori foarte tineri, că artiștii au libertatea de a se exprima, că nu se bagă nimeni peste ei să le spună ce și cum, mie asta mi se pare foarte important. Mergeți la câteva dezbateri organizate și o să vedeți subiecte pe care nu le întâlnești în altă parte.
Rep.: Referitor la comunitatea sibiană, ai votat Iohannis?
C. Ș.: Nu pot să spun asta, sunt jurnalist.
Rep.: Atunci, ce părere ai despre noul președinte al României, fostul primar al Sibiului?
C. Ș.: Sunt unul dintre cei care cred, deocamdată, și asta pot să spun că sunt cetățean al acestei țări, că zgomotul din partea clasei politice a fost suficient. Încă mai cred că lipsa de prezență publică a președintelui e un lucru foarte bun. Încă, și insist pe încă, mai cred că prezența președintelui trebuie exprimată în alt loc decât pe la toate televiziunile, de dimineața până seara. Cred că treaba președintelui nu este să se războiască cu premierul, Parlamentul sau clasa politică. Însă cred că treaba președintelui este să fie și foarte prezent. Este și o problemă de stil. Categoric președintele actual nu are în stil prezența în discursul public. Sper din tot sufletul că are pe agenda lui o prezență care nu se vede, dar care la un moment dat se va simți consistent.
Rep.: În timpul petrecut la Sibiu ai ajuns și prin cartiere, pe la periferie?
C. Ș.: Evident! Și nu, nu mai ai aceeași impresie despre Sibiu. Dar pot să spun că Sibiul nu e cu nimic diferit de alte orașe din țară. Cu absolut nimic! Ba chiar, uneori, nu e cu absolut nimic diferit de alte orașe de pe continentul ăsta, de pe lumea asta. E foarte posibil să te duci într-un oraș în care centrul e spectaculos și la câteva zeci de metri de centru să te întâlnești cu Evul Mediu în persoană. Nu scutesc de comentariul ăsta niciun primar sau fost primar din țară, mi se pare că în România a existat și mai există un cult al aparenței, al păcălelii, să ai senzația că dacă centrul orașului e amenajat cumsecade toate lucrurile sunt minunate în orașul ăla. Nu e deloc așa. Și mi se pare regretabil și condamnabil că cele mai multe comunități din spațiile urbane sau non-urbane nu le cer socoteală primarilor. Primarii nu sunt niște stăpâni. Sunt niște oameni care conduc o administrație publică. De multe ori, în România primarii se comportă ca niște stăpâni.
”Festivalul parte din viața mea, adică fie e legat de muzică, fie e legat de film, fie de legat de teatru, eu cu asta mă ocup ca să zic așa. Sunt pasiuni ale mele și lucruri care mă interesează foarte tare. Nu fac parte din categoria turiștilor culturali. Nu mă duc la un festival doar ca să mă duc, să mă lălăi. Mă duc cu o treabă. De altfel, nici nu sunt un obișnuit al festivalurilor, mă duc câteva peste an. Și cam atât”, Cătălin Ștefănescu
foto tvr.ro
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 1027
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Matei
Acum 2 ore
Emil
Acum 3 ore
John
Acum 3 ore
John
Acum 3 ore
Adina